Salut!

Bine ai nimerit pe umila mea pagina electronica, unde imi astern de obicei gandurile. Sper sa iti placa ce vei citii aici si poate, de ce nu, sa te inspire si pe tine. Vizionare placuta!

Citat inspirativ: " Mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti niciodata! "

Etichete

luni, 15 noiembrie 2010

Spitalul de nebuni

Holuri in culori spirtoase, draperii bej oarecum inegrite de atmosfera inecata in nimic. Mirosul de mancare ma ingrozeste... e cantina medicala.
O femeie costumata cara pungi... organice, organe ascunse in pungi organice.
E criminala tacerea morbida... ma inrozeste... E pauza mare si totusi nimic. Toti sunt pierduti in saloane decretate, decedate persoane in saloane decretate.
Alerg spre o iesire, dar iesirea se termina la fumoar unde fumul impanzit ma impiedica sa vad iesirea din culoar. E cald dar, fiorii reci ma intepenesc. Scarile se alungesc, se inalta si coboara enorm de mult... eu unde ma tot duc?
Urc, ma opresc, urc si tot urc... Gasesc o alta scara; Cobor, nu ma mai opresc si tot cobor...
Inutil. Ma opresc in dreptul unui coridor si merg.
Pacienti asezati langa perete, pe jos, pe vine... vine Doctorul Negru, priveste pacientii pe vine, da verdictul si pleaca.
Toti sunt inumani, neatinsi de verdict. Au fetele picate in podea si capetele sus.
E o crima! Cum sa nu simti?
Distrusi, absenti spiritual... dispar.
Eu unde ma duc? Ei unde s- au dus?
Coridoare sterile, pastilate... acel insuportabil miros de mancare.
Pacienti morti sentimental, doctori negri, sumbri apar...
Verdictul meu este: " - Tu sa nu dispari! "
Pare spitalul de nebuni, dar nu. Nici morga nu- i... este escala mea in viata;
Spitalul psihic liceal... nu mor, nu dispar... ma transform in pura nebunie.
Exist!
Apar!

duminică, 31 octombrie 2010

Tu esti surda, oarba?

Privesc un dans al frunzelor
In pasi de poezie.
Vantul, picaturi de ploaie
Fredonand o melodie.
Cerul negru, el opreste-
Publicul stelar sa vada:
Spectacolul de circ,
Opera maghiara.

Is crengile, contraste fumurii;
- Dirijeaza...

In inaltimi canta ploaia
Si frunzele danseaza.
Tu esti surda, oarba?

Cine sunt eu?

o lacrima si o parte dintr- un zambet;
Am fost scapata printre voi.
Un fir de nisip intr- un desert imens, o picatura din Mare. O molecula din aer, un fir de pamant, o bucata din Soare... o pata de intuneric. O stea, o parte din cer... fiecare persoana care ma inconjoara.

Sunt o hartie cu patru margini botite, indoita in mii de bucati, desfacuta, rasucita pe toate partile, apoi inchisa.
Ai citit ce scrie pe mine?
Deschide- ma iar! Acum scrie ceva nou... Am fost purtata de vant prin desertul imens, iar Soarele mi- a dat noi cunostinte, Marea le- a luat pe cele vechi, dar nu le- a uitat.
Intunericul propiu a vrut sa ma inghita, dar propiam stralucire stalara m- a salvat.
Sunt totul printre tot si nu pot, nu vreau a ma desface...
Sunt o carte plina de notiuni si povesti interesante, poeme, imagini, note muzicale.
Sunt eu misterul printre voi, sunt eu in voi misterul.

DICTIONAR

Lacrima- tristete
Zambet- fericire
Desert- lumea ( noi)
Mare- memorie
Aer- legatura dintre noi
Pamant- trup
Soare- imaginatie
Intuneric- nesiguranta
Stea- speranta
Cer- inteligenta
Vant- viata
Hartie- existenta

doar

Plecai;
Veneam...

Au ramas doar-
- urmele pasilor nostrii
ce s- au intalnit
pe un nor.

Pluteam.

Ramai Tu

S- a abtinut pasul angelic.
Clapa a atins o coarda;

de ce?
Te arunci latenta-
- in cosmosul meu.

Opreste sunetul mut.
Rupe clapa poetica;

de ce?
Timpanele nu mai-
- leaga inca un Eu.

Artizanate

Eu voi sta mai in spate azi;
Tu, tu vei fi in prim- plan, esti la promotie.
De ce? De ce vrei sa ma pun in fata?
M- am obisnuit cu privirile safirate pline de dorinta care pleaca triste.
Azi nu, nu vreau sa fiu cumparata.

duminică, 26 septembrie 2010

Lucid in translucid


Batea vantul dinaintea ta, iar praful era ridicat in zari... totusi tu vedeai destul de bine, locul pentru pasii tai.
Eu m- am transformat in ceva asemanator nisipului si a ruginei doar pentru a fi purtata de vant pe urmele tale. Nu mi- am dat seama ca e inutil, caci tu nu te uiti la praf, nu te uiti la mine, ci dincolo de el, dincolo de mine, la destinatie. Acum sufar in tacere printre particule infinite si fine.
Infinite? Bine, bine... dar eu ce caut aici... am venit cu un scop precis si scopul meu s- a sfarsit chiar in momentul in care a inceput... Fine, particule, macar atat... sa- mi simt si eu durerea alinata de tacerea fina, inutil.
As vrea acum doar sa pasesc pe pasii tai ce au lasat in urma amprente aproape invizibile... eu sunt de vina, eu si miile de particule, caci ti- am astupat pana si urmele. Ce sa mai fac, ce sa mai caut? Sa- mi caut firea cea de demult, cea plina de raceala si, poate asa te uit...
Luciditatea mea e ingropata in eternul translucid.

duminică, 25 iulie 2010

Demonul avea un inger

E devreme si totusi cam tarziu... ochii imi sunt plini de panze, numai paianjeni nu mai sunt. Am sorbit totul din ei iar ce nu- mi era de folos am aruncat...
Cine stie unde au picat acele marunte resturi ce compuneau o creatura veninoasa.
Acum eu am devenit veninoasa, iar veninul fierbe- n mine... vreau mai mult sa vad, sa aud... nu pot dormi, ochii mi s- au blocat deschisi.
Noaptea e imposibil sa dorm... trebuie sa astept lumina zilei sa ma orbeasca, sa pot inchide ochii ce ma dor.
M- a transformat si pe mine in ceea ce negam a putea fi.
Te vad in coltul tau ascunsa. Ti- e frica de mine, de ce ai putea devenii!
Musc! Dar nu- ti face griji, durerea va disparea curand si curand vei fi ca mine...
Mi- e sete si as bea orice... dar tot ce beau nu- i bun caci nu pot bea decat aroma vietii.
E Luna, cea care ma farmeca si nu- ti pot uita prvirea... caci te- am transformat in ceea ce sunt eu si nu mi- ai luat iubirea.
Nevrednica de purul tau amor si prea saraca iubirea ce ti- o port... nu inteleg cum un inger viu apartine unui demon mort.

2:06

sâmbătă, 24 iulie 2010

Atitudine, altitudine si alcool

Eram coline, pline cu trandafiri... raze enorme ne erau daruite.

Tu calcai pe urmele iubirii, iar eu pe urme ta,

Atitudinea era anorexica si plina de ganduri despre sine.



Eram poale de munte, frisoane adecvate ne atingeau simturile.

Iar racoarea ne patrundea in sange cu un tremur usor...

Era rasuflarea ta ce ma bloca in altitudinea ametitoare.



Alcoolul nu- si mai avea locul... doar sentimentele.

Imi era teama sa ma exprim in fata vantului ce ma placea...

In parul tau plin de anotimpuri nu ma mai gaseam.



Redactare inceputa in cabana din muntii Baisoara, continuata in drum spre Iasi si finalizata in casa mea de suflet! :D Enjoy :P

E vorba de nimic adevarat...

M- am inscris intr- un concurs ce avea sa aiba loc intr- un cerc vicios.

Eram sigura de reusita mea si credeam ca nimic nu va schimba asta. Am dat cortina la o parte ca lumea sa stie ca imi fac aparitia... e totusi marea mea intrare. Prima si ultima...

Cautam sa- mi vad oponentii, in schimb nu- mi vadeam decat aliatii. Erau acolo, cu mine, pentru mine.
Patetic! Era desigur doar imaginatia mea... cine a mai pomenit de aliati in vreme de razboi si cine a mai pomenit drum fara de mine gata sa explodeze?

Era un cerc plin de spini trandafirii iar mirosul de zambile ne mintea... Ne incredeam in ceea ce parea a fi frumos si adevarat, dar ne- a afectat precum eclipsa orbitoare...
Am inchis ochii si mi- am continuat competitia, increderea mea palea si totusi nu puteam pleca din cercul acela strans... Mi- era un drum continuu si repetat.

Trista- i victoria cand nimic nu- i adevarat!

luni, 21 iunie 2010

Petale de ciresi

Pe aleea veche, petalele de ciresi au format un pod... pod pe care doar vantul incapatanat il muta de pe o parte pe alta, rascolind inabusitor trecutul.
Fiecare petala, fiecare cuvant uitat si pierdut in zbor era reamintit... fiecare imagine uitata era dezvaluita de fiecare petala furata de briza calma.
De dupa trestii sare gandul. Aduce cu el remuscari in incercarea de a distruge acele alegeri ce nu trebuiau fi facute, acele cuvinte ce nu trebuiau spuse.
Incercarea fara de reusita de a sterge acele amintiri care dor, acele imagini care ucid sau acele sunete care chinuie pe veci sufletul...
Ma dor, te dor, dar totusi ne e bine impreuna... vremea ce a trecut avea un scop comun necunoscut, era ca o conspiratie totala, atat de amestecata precum valurile
marii in plina furtuna. Precum furtuna desertului, cand mii de fire de nisip se amesteca si se comfunda cu cerul infinit.
Cineva zicea ca minunile exista, pana acum nu am crezut, dar iata ca viata te surprinde si te prinde din trecut, cum te prinde pescadronul.
Cand gandul a prins aripi,ciresi au inflorit, dar aripile sau frant si petalele roze- rosiatice au cazut, creind un pod de inimaginabile rezolvari la
problemele legate de trecut, prezent si viitor...
Vantul si- a facut treaba, a rascolit tot si, din tot a rezultat un calm uimitor.
E bine, nu ma simt nici ca la inceput, nici ca la sfarsit ci doar simt ceea ce simt pentru propriul gand, decor.
Valuri, trestii, petale... ganduri, imagini, vorbe ce acum fac minuni.
Un decor minimalizat creat pentru a rezolva ceva de nerezolvat.

sâmbătă, 8 mai 2010

Era frig, era moarte... era calm

Era calm, la fel ca- n totdeauna, dar departe de atingerile tuturor. Doar privirile il ajungeau in acel rece cavou.
Nu spunea nimic si asta era dureros, caci pe chipul sau era schitat un zambet linistit, dar monstruos...
Nu incerc a definii, deplina lui racire, nici zambetul ce il purta cu ochii inchisi si sange rece si inchegat in vene. Dar ma intreb de ce dupa atata timp nu il cunosc desii era ruda, era vecin.
Pana si ceilalti vorbeau de intamplari stupide, dar niciunul nu spunea de ce mi- a dat el mie. O ciocolata, atat si doar atat... dar multe altele la rand.
De ce in camera era o caldura de necuprins, iar el rece intr- un dreptunghi prins?
De ce inauntu era o liniste de nepetruns, iar afara rasete haotice resunau dupa apus?
El doarmea, mai respira si, mai deschidea ochii din cand in cand, eu il vedeam imi zambea mai cald, mai calm, dar voi meschini, nu il lasati sa- si duca odihna pe trepte linistite intre rude ranite, intr- un rece cavou.
" - Taceti, vreau sa dorm! "
Era frig, dar lui ii era cald, costumul ala il tinea drept.
Era moarte, toti plangeau si sufereau, dar el... era calm.
" - Sa se odihnesca in pace! "

Nu vom uita de tine, nu voi uita de ciocolata ta! I.M.

luni, 3 mai 2010

Ceea ce vreau sa spun!

Sunt sigura ca vrei sa aflii ce vreau sa spun, dar la fel de sigura ca nu o sa- ti spun, nu prea curand...
Ideea e ca stii ce vreau sa- ti spun, dar numai ca nu pot sa- ti spun acum.
Nu cred ca ma intelegi, nici eu nu ma mai inteleg. Ma cert zilnic cu mine sau, ca sa nu exagerez, aproape zilnic... mai iau si o pauza din cand in cand si nu mai vorbesc cu mine. Chiar nu ma mai bag deloc in seama si, la un moment dat, ma trezesc ca merg imbracata in pijamale in drum spre scoala.
Stiu, stiu... nu e chiar atat de grav, poate tie ti s- a intamplat si mai rau, dar chestia jenanta era ca am uitat sa- mi las cutia de lapte acasa si mergeam cu degetul in gura si daca nici asta nu e prea grav, tin sa te anunt ca aveam in picioare papuceii de la Craciunul trecut... aia cu material pufos si capete de vacutze...
De atunci mi- am propus sa nu ma mai ignor, nici daca m- as supara foarte tare pe mine.
Am pierdut ideea si asta numai din cauza mea, dar mi- am propus sa nu ma mai ignor chiar daca ma supar asa ca nu ma ignor.
Si fiindca am pierdut ideea... DIN CAUZA MEA... iti spun ce aveam de zis: - Te iubesc!

CINE MA IUBESTE, COMENT DARUIESTE! :)):))=))=))

duminică, 18 aprilie 2010

Spider lilies

Lily... spider lilies...
You can almost see them moving...

They seem to bee dangerous, but they are so beautiful...

Red, yellow, orange, white, blue...

" Spider lilies" a psychological movie including love...

You, me & all the people around us...

marți, 13 aprilie 2010

Vrem ceva mai bun!

In calitate de eleva al unui liceu din Romania, Tulcea, tin sa- mi exprim parerea libera intr- o societate democratica cu valori egale. Nu pot spune ca sunt o eleva de nota 10 dar nici intr- un caz mai rau. Vreau o educatie adecvata, iar educatia adecvata nu se ofera gratis.
Poate ca inca nu va- ti dat seama ce vreau, dar va voi spune imediat; Vreau ca toti acei profesori ce- si impart vastele cunostinte, sa poata fii multumiti de treaba pe care o fac, de efortul pe care il depun aducandu- ne noua dinaintea picioarelor, scarile catre succes.
Pana la urma, nu se spune ca noi am fi viitorul acestei societati? Desi banuiesc ca prin viitorul acestei societati ma refer la un viitor mai bun si mai deschis spre lucruri ce ne vor aduce bunastarea, noua, profesorilor, cetatenilor din tara pe care o impartim. Isi vor rasplata... nu aceea rasplata pe care o primesc la batranete cand fostii elevi, studenti, le vor arata recunostinta... isi doresc si ei plata lunara pentru a- si putea continua o viata decenta si pentru a continua impartasirea cunostintelor cu drag.
Pana acum am vorbit in numele meu, din perspectiva mea, dar sa punem in evidenta si perspectiva unor oameni mai invatati ca mine:

Ziarul Delta editia << Sambata 27 martie, 2010 >> Sergiu SMOLII

" Foamea i- a scos in strada pe profesori
< " Am stat in clasa moarta de foame. Este normal asa? " > s- a plans o profesoara din municipiu.

In jur de 80 de profesori de la Federatia Spiru Haret au protestat ieri in platoul din Piata Civica pentru ca nu le- au fost achitate salariile din luna februarie. Multi dintre dascali sunt intr- o situatie disperata. Nu mai au ce pune pe masa si nici cu ce- si plati ratele la banca. Din nefericire, in aceasta situatie se regasesc mai bine da 800 de profesori de la scolile tulcene.

DIN NOU AMETITI CU PROMISIUNI

< " Nu a fost aprobata locatia Piata Civica. Ni s- au propus alte trei locatii- Prefectura, Inspectoratul Scolar Judetean sau Finantele Publice. Noi am refuzat propunerea primita. Aici suntem in trecere si discutam despre faptul ca nu s- au primit drepturile salariale pentru februarie. De fapt, se vor primii dupa ce am facut<< n>> demersuri, dupa ce majoritatea nu a dormit nopti intregi. Nu stim cum va fi, insa, se va pronunta pentru 3 sau 4 luni, iar pana atunci nu stim cum se vor descurca acesti oameni" > ne- a declarat liderul FSI Spiru Haret, Mihai Roma.
La protestul din Piata Civica a asistat si fostul inspector general, acualul senator PDL, Ion Bara, care le- a explicat profesorilor cauzele situatiei in care se afla. El le- a dat asigurari protestatarilor ca s- au facut toate demersurile ca situatia sa nu se repete pe viitor. Profesorii au fost asigurati ca isi vor primii salariile in cateva zile. "

Promisiuni, sperante... da, sunt caracteristici ale naturii umane, dar nu ne tin in viata, ne aseamana, ne definesc, dar nu ne pun mancarea pe masa, nu ne platesc datoriile. Oare chiar nu putem iubii trandafirii fara sa ne intepam in spini? Si daca pana la urma nu putem evita spinii, nu ii putem inlatura pentru a ramane doar mirosul dulce? Toti suntem oameni, la fel si profesirii, dascalii... Isi merita si ei viata si la fel si rasplata pentru lucrurile minunate pe care ni le astern in fata ochilor. Vreau un viitor mai bun pentru mine si pentru toti cei asemeni mie.
Nu cer prea mult... doar dreptate.

sâmbătă, 27 martie 2010

E clar ca nu exista un punct

E clar ca te- am iubit si e clar ca inca te mai iubesc, dar mi- e greu sa recunosc si greu sa reusesc sa renunt la tine,,,
E clar ca nu stiu ce sa fac si nu stiu ce e bine, cred ca nu vreau sa mai risc si totusi ma incanti cu vorbe dulci si ganduri bune,,, da' da, iti citesc gandurile cand te privesc in ochi, Ai vrea sa- mi poti citi si tu mie gandurile??? Poate ca nu, adica, e clar ca n- ar iesii nimic bun asa, dar poate ca nici rau,,,
Oare ce ar trebuii sa fac?
E clar ca nu stiu, deci mai speram cat timp nu exista PUNCT
E clar ca nu exista punct,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Dar virgulele si alte smne??????????

luni, 22 martie 2010

E cald!

Ceva ma incalzeste cand imi aduc aminte de tine si totusi ma doare. Oare ar fi fost mai bine daca nu te- as fi cunoscut?
NU! E clar ca nu. Daca as putea da timpul inapoi nu te- as trece cu vederea. As face din nou aceeasi greseala de a ma indragostii de tine...
Poate am eu placerea asta nebuna de a fi ranita sau doar mi- ar place sa simt din nou ceea ce am simtit si poate inca simt pentru tine.
E trist faptul ca te- am pierdut prea repede si- mi pare rau ca am simtit ca te- ai jucat cu mine cu inima mea...
Stii? Scrisoare ce ti- am trimis- o s- a intors la mine, nu a ajuns la destinatie poate ca e mai bine asa.

duminică, 21 martie 2010

duminică, 14 martie 2010

La multi ani!

14 Martie :D, din nou, iar, cum vreti voi...
O zi destul de importanta pentru anumite persoane, dar eu ma refer la una in special.
Am vrut sa tin aceasta data in minte pentru ca imi aduce anumite amintiri frumoase :)
Inca o data vreau sa- ti urez un sincer " La multi ani! " . As vrea ca tot ce e frumos in visele si visurile tale sa se implineasca si chiar daca vei fi trista uneori sa zambesti caci asa vei trece mai repede peste toate.
O dedicatie speciala :D pe: http://www.youtube.com/watch?v=2PEcyoNOCa4
si pe: http://www.youtube.com/watch?v=7dJ6k-rlJ4E&feature=related
Sper sa- ti placa.
Mereu in amintiri...

marți, 9 martie 2010

Ce- mi aduci tu mie, " dulce" nemurire...

Timpul inchegat o tine, strans legata. Nu mai vede, nu mai simte si briza o- nfioara.
Capitularea s- a facut, tot poporul plange, caci timpul a trecut, iar ea mereu ramane.
Lacrimi albastre pe sufletul ei rosu nu reusesc a mai incalzii inima Nosferatei.
Calca- n zeci de mi de cioburi, ceasuri sparte si, nu poate trece mai departe caci este strans legata.
Aduce viata, si- aduce moartea, blocata in netimp. Mereu tanara, mereau curata, " plange" la capataiul celor pierduti.
Ea nu mai plange, nu mai are lacrimi... sau uscat in simpla ei tacere, dar ii plange sufletul curat cu picaturi din ceruri.
Ce trista- i viata fara moarte, si trista e de singura, fata vesnic nemuritoaare si plina de lumina.
Ce- i aduci tu ei, " dulce" nemurire, singuratate cruda ce o- ntalnesti la genii?
Oferai libertate tu dulce- amar nemurire si las- o sa mai simta o clipa a vietii scurte fericire...

Tristete si senzatii tari, la leagane...

Nu stiu cat am insemnat eu pentru tine, dar stiu sigur ce ai fost thu pentru mine.
Am incercat sa uit, dar cred ca e prea devreme... doua moduri: liniutza;
Liniutza cu cocaina. Este in sange, in ochi, o simt...
<< Tipete, rasete haotice, disperare pe chipuri si thu, cea mai dureroasa imagine halucinogena>>
Liniutza cu masini. Padurea Babadag, adrenalina, dar nici un accident...
<< Vitaza, caini, rau de masina si iar thu... glumeam, nu mai era timp sa te vad pe tine, viteza prea mare>>
:))=))
Oare chiar merita, oare chiar merit, meriti?

Dupa cum am zis... ma bucur pentru tine. Ma bucur ca ai facut o alegere. Sincer, gandindu- ma acum, nu cred ca as fi vrut sa stau intre tine si familia ta, intre tine si fericirea ta :D n- am eu dreptul asta.
Ai grija de tine si ne mai auzim...

Ce ne- aduce noua dulcea primavara...


Vise calde, zambete si poate lacrimi( alergiile astea :P )Odata cu venirea primaverii indraznim sa ne deschidem inimile si ne mascam tristetea rece, lasata de iarna ce a trecut...
O melodie calda, calma, rasuna in inimile noastre ce se simt acum mai tinere, mai curate, vindecate. Razele Soarelui ne- aduc in suflet speranta unei infloriri asemenea ghioceilor, zambilelor, topirea temerilor asemenea sloiurilor ce s- au prins de malurile apelor.
Cautam ceea ce ni s- a promis de anul precedent: Iubire nemasurata!


Partea amuzanta a povestii scrise e ca astazi, desii suntem in Martie... NINGE!
Ninge calm, cu fulgi mici... si eu vorbesc de caldura primaverii :))=))

sâmbătă, 20 februarie 2010

Calomnie


Se va inchega o stransa legatura
Intre dorinta de a traii si frica de moarte,
O legatura atat de stransa incat la un moment dat se vor confunda.

Paine calul sa manance, dupa ce sangele- i curge.
Grane cainele sa roada, apoi el sa latre- n strada.
Sangele apa nu se face, viata nu se mai intoarce.

Vrabiire sa manance resturile din costiuge.
Copii sa planga cu sange, lacrimi de apa dulce.
Culoarea ne schimba povestile din cripta.

Administram 1000 de grame de soda caustica
Pentru fiecare vorba dulce.
Stim sa respaltim, animale sa ranim.

Ce dulce este iubirea ta plina de otrava
Gustul de pe buze, licoarea rosie ce curge...
Anestezia loco-regională şi locală ne scapa pe moment de durere

Tot ce- i vehci, tot ce- i nou, le vom strange in cavou;
Pamblica colorata cu sange purpuriu
Ne va tine legati, pe veci in pustiu;

<< nota: scrisa doar din simpla nevoie de a scrie :))=)) >>

Vincent van Gogh < Noapte instelata>


Aceasta celebra lucrare este una dintre cele mai vizionate lucrari ale artistului van Gogh.
Aceasta este expusa in Muzeul de Arta Moderna din New York, reprezentand o impresionanta demonstratie a unui mod unic de a percepe si interpreta natura.Acest artist a stiut cum sa- si proiecteze sentimentele asupra lucrurilor pe care le vedea in jurul sau. Lucrarea a fost creata in azilul de la St. Remy, in iunie 1889 ceea a sublinieaza vechimea care ii ofera o mai mare valoare.
Nici un artist pana la van Gogh nu a pictat cerul, noaptea, cu un sentiment atat de teribil fata de maretia si misterul universului.
Cerul, stelele si semiluna sunt inlantuite intr- un fermecator ritm unduios. Desi pictura transmite un sentiment de fervoare emotionala coplesitoare, este vorba totusi mai degraba de un plan frumos calculat decat o efuziune spontana, cu copacii jucand rolul unui ornament astral, ce echilibreaza subtil compozitia.
Stelele sunt marite, dand impresia ca sunt apropiate foarte tare de pamant, astfel se face o legatura fantastica intre astru si terestru.
Copacii ce "rasar" in aceasta compozitie aduc o intunecime aparte, " par a fi niste ierburi de foc" .
Dealurile din fundal par a fi valurile unei mari in plina furtuna.
Spiralele de lumina ce se rasucesc pe cer par a fi niste aurole ce leaga stelele in Univers.
Aceasta opera emite o emotie complexa. Furia, tumultuoasa negura ce domina in mintea artistului. Aici, artistul pare sa domine ca un zeu toata pata de culoare ce vrea sa fie lumea in noapte.
Foloseste pete de culori mari. Cea mai predominanta fiind galbenul.
" Galbenul este simbolul tineretii si al nemurii divine. El este culoarea zeilor. Lumina de aur devine uneori o cale de comunicare cu sens dublu, un mijloc intre oameni si zei.De altfel culoarea galben confera stapanire de sine marind autocontrolul si amplificand starea de luciditate mentala. La nivel mental ajuta la dobandirea unei profunde cunoasteri, facand posibila atingerea unei stari de intelepciune." Este posibil ca datorita faptului ca avea unele probleme mentale sa foloseasca aceasta culoare.
Mai foloseste contrastul culorilor complementare , iar prin aproprierea a doua culorilor emite, vizual, o alta, folosind tehnica pointilismului.
Lucreaza oarecum tehnic in construirea caselor unde conturul inchis predomina.
Am fost impresionata de cum se vedea lumea prin ochii acestiu artist, Vincent van Gogh.Modul lui de a percepe, vedea, contura lumea care ne inconjoara este unic, fantasic si bineinteles, plin de culoare fizica si, spirituala.
Parerea mea este ca acest artist este un poet al culorii, al aratei pe panza.

Noapte instelata( pentru Vincent van Gogh)


Un sentiment unic
O iubire si o ura,
UN scancet de copil.
Tumultoasa inima intunecata
Afundata in culoarea vietii interioare.
Impresionanta demonstratie
A nebuniei interioare
A artistului din noi
Pete de culoare si,
Pete de sange galben
Imagini tensionate, pasionante
Pline de tuse, de lumina, de puncte.
O fantezie abstracta ce...
Strange legatura dintre
Astru si terestru.
Stele infinite legate in Univers
De aurole boreale complexe.
Luna se transforma- n Soare
Iar dealurile inalte in
Valuri furioase...
Calmul, nebunia, iubirea pentru arta
Dedicatia eterna.
Sentimente impregnate in
Panza plina de culoare...

joi, 18 februarie 2010

RATACITOR.


SIMT. AUD. VAD UMBRE.
E RECE. NU, E CALD.
MA INEC. CAD. ADANC.
NISIP. CALDURA. N- AM VOCE.
PIX. ANTIC PERGAMENT.
TU. EU SI MAI CINE?
UNDE. SOARE. ARUNCA- TE!
MINGII INFINITE DE GHEATA.
MA SUFOC. MI- E GREATA.
SUNT. JOS. PRESIUNE.
ESTI. SUS. ALTITUDINE.
ATITUDINE. STRIGI. AUD? VAD.
ITI FAC SEMN. MA VEZI? AUZI.
NE PIERDEM. RATACITOR.
CALATORI PRIN TIMP.

joi, 11 februarie 2010

Mori, dar mai stai...

Sabiile sau ciocnit si sunetul a rasunat peste lumea intreaga
Razboiul a inceput si otrava sa raspandit pe intregul pamant
Lumina a incetat sa mai bata si norii au acoperit intreg cerul
O mantie de foc acopera pamantul s- il sufoca in aer fierbinte
Orava ineaca apa repede si o seaca, o transforma intr- o groapa
Aerul devine inexistent, culoarea ochilor se sterge... ramane doar cenusa,
Cenusa oarba si durere insuportabila.
Privirea pierduta a animalului ce sta drept in fata mortii.
Ar vrea sa plece de acasa, sa fuga de stapan, ca stapanul sa nu vada,
Dar nu poate, e legat de- o sfoara ce- l tine langa cusca, langa stapan.
Stapanul nu vrea sa- i dea drumul, vrea saa ramana in lant.
Acolo sa moara, acolo sa putrezeasca...
Si nu din rautate, ci ca sa vada cine i- a dat otrava ca aliatul ramane
Ramane pana la moarte si dupa, pentru a- si proteja stapanul
Loialitate, razbunare, durere, ochi stersi de durere si... moarte...


< Scrisa pentru catelusa mea lupoaica Roxy, pe care un om fara suflet a otravit- o! >

duminică, 24 ianuarie 2010

Te- am cautat, te- am gasit, te- am pierdut si acum te caut...

E frig, e ger, zapada imi intra in ochi... si asa mai departe.
Merg orbeste, fara speranta, fara viitor... mintea mea inghetata ce sa mai creada, ce sa mai vada?

" Aici am sa raman, in frig, in ger, sa mor, sa dispar... "
" Cine a zis ca eu te las? Te- ai gandit o clipa si la durerea pe care as simti- o eu daca tu ai disparea? "

Frigul este ca o pastila halucinogena. Intr- un anumit moment am crezut ca mi- a vorbit, credeam ca e langa mine, dar imediat am auzit melodia Carnavalului... Am vazut luminile ce se aprind doar cu acceasta ocazie... a Carnavalului.
Aceeasi atmosfera morbida, infricosatoare, si asa mai departe

" Stii, in totdeauna mi- a fost frica de carnavalele americane... "
"Stiu, dar tocmai din cauza asta ma ai pe mine lange tine. De ce nu intelegi? "

Zapada scartiie sub picioarele mele reci... e ger, e Polul Nord din mine...
Candva credeam ca sunt singura, dar mereu ai fost Tu...

"Cine naiba m- a pus sa merg prin friul asta, acum cum ma mai intorc? Viscolul asta crapa mintile in 10, oau ce record... Mi- e frica, mi- e dor, de tine, de mine, de noi"
"Te conduc? "

Vrea sa ma conduca... catre unde, carte ce, si asa mai departe...
Unde sa ma duc, de ce sa ma duc si de ce cu Tu? Doar pentru ca mi -a fost alaturi in gerul asta? Inca nu m- a salvat. Inca sunt pierduta in desertul de zapada. E mare aglomeratie aici la Carnaval... as putea sa plec cu El, cu Altcineva sau cu Mai- Vad- Eu- Cine, n- ar avea importanta, ar fi cam acelas lucru...

"Chiar crezi ca gandurile tale sunt corecte? Chiar crezi ca ti- ar fi mai bine cu Mai- Vad- Eu- Cine, sau cu Altcineva, sau cu El?
Cede- ma ca si eu am vrut sa fug de tine, sa ma prefac ca nu existi, dar mereu erai in mine si mereu eram in tine.
Nu ma pierde cum te- am pierdut eu pe tine... eu te- am pierdut, te- am cautat, te- am gasit, te- am pierdut si acum te caut din nou caci tu vrei sa fugi de mine...
Nu mai fugii caci cautarea dureaza si ai sa pierzi o viata incercand sa cauti ceva ce deja ai si o sa- ti para rau si asa mai departe... "
"Tu, tu imi citesti gandurile, cum asa? "

<< EU sunt TU, TU esti EU si ne UNIM... >>

vineri, 22 ianuarie 2010

Ce cainii mei vrei?

Latra caini sus la Luna;
Latra, latra si se- aduna
Latra toate potaile,
Ne musca picioarele.

Alergam, tot alergam;
Sa ne- ascundem incercam,
Latra caini de ne musca
Ne e frica si de usa.

Vine cainele cel rau;
Ba e caine, ba dulau
Ba- i potaie, ba e javra
Tot ne musca, ne agata.

Ne- am ascuns cu toti in Luna;
Poate sa nu ne ajunga,
Dar cand Luna plina e
Latra toate potaile...

Ba ne vad ca suntem mici;
Poate ca suntem pitici,
Poate ca suntem prea mari
Chiar ca niste blovani.

Poate ca- i umbra de vina;
Poate ca- i frica in tihna
Zace vesnic suparata
Iaca, iaca se arata.

Frica, ce mi- e frica
De potaile din pripa
De javrele... ce ne musca
De dulaii cei din cusca.

Lantul tine, ba nu tine;
Iaca javra, dupa tine,
Cu ochi rosii ca de foc
Se asmute chiar la cot.

Musca, ce ne musca,
Caini cei din cusca.
Aoleu, ce ma mai musca
Toti caini ce au fost...
IN CUSCA MEA.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Prea departe de bratele tale...


Aseara mi- ai spus ceva foarte frumos, si am vrut sa cred acel lucru, dar nu aveai posibilitatea sa- mi arati.
Te- ai suparat din cauza pietrei care s- a bagat in ceea ce noi aveam, ai crezut ceea ce ti- a zis si te- ai suparat pe mine. Mi- ai cerut sa uit de tine, dar nu ti- am indeplinit dorinta; ti- am cerut sa- mi explici " de ce? " .
Mi- ai spus;
" - Ti- am zis ca nu ai motiv sa te superi! " si mai inteles...
M- am suparat, chiar m- am intristat... am crezut ca totul se terminase. Numai din cauza acelei pietre cenusii ce ne- a stat in cale... Totusi, in final ai salvat situatia. Mi- ai spus ceva foarte frumos: " - Tare as vrea sa- i vad figura daca te- ar vedea in bratele mele. Asa ai afla si tu daca te- ai simtii mai in siguranta cu mine, aproape de inima mea!
Tare as vrea sa- i vad reactia, si tare mi- as dorii sa te pot strange in brate, dar nu pot, esti prea departe... ! "

vineri, 8 ianuarie 2010

Ce?

Intre noi exista doar o relatie de atractie fizica. Nu exista sentiment si ma doare...
Eu vreau sa te iubesc, tu vrei sa- ti satisfaci curiozitatea.
Avem nivele de gandire diferite, tu esti la real, iar eu sunt la vocational...
Eu spun un lucru, tu interpretezi diferit; cum sa ne intelegem?

miercuri, 6 ianuarie 2010

Ceva ce nu stiu...

Melancolie, amintiri, rasete, drumuri pe frig, discutii aprinse; totul s- a schimbat.
Acum doarindiferenta si dispret. Dar " de ce? " , " de cand? " , poate ar trebui sa intreb... sau nu?
Sau poate ca ar trebui pana la urma sa- mi omor stupida mandrie care nu face nici doi bani pentru mine.
Dar ce sa fac cu increderea pe care am pierdut- o candva, undeva?
Nu mai pot spera la un viitor mai bun, mai fara pata. Nu mai pot iubii sincer si fara teama... nu mai pot fi eu...
Ma pierd in propriul eu fera Eu- l inerior.
Ma tem chiar si de gandurile mele. Traiesc intr- o nesiguranta continua...
Prietenii asteapte ceva de la mine, rudele, profesorii, la fel. Dar oare ce?
Si ea, ea oare ce asteapte de la mine?
Nu stiu cum sa ma port sau cum sa ma comport...
Oare chiar e legat de adolescenta sau este legat doar de mine?
Ce ar trebui sa fac?
Nu pot merge mai departe, ma tem ca la primul pas voi cadea intr- o capcana din care nu voi mai putea iesi. Voi fi singura, speriata, asa ca acum... ma voi pierde mai rau de cat sunt pierduta...
realitatea distruge vise si la distrus si pe al meu; - Vreau aripi sa zbor! un vis maret si imposibil pentru un om imposibil.
Totusi tind sa cred ca cineva mi le- a taiat si le vreau inapoi...
Nu, nu sunt nebuna, doar putin confuza.