Un soc

Oamenii ce ascund monstri in sufletele lor.
Pierduti in societatea sufletelor pure
O boala moderna ce ne-a infectat pe toti.
Emotii ascunse printre masti ruginite
Pierdute pe scena societatii obosite.
Nu ne impunem, sau o facem prea mult,
Distrugem vise bune si cladim traume, cosmaruri
Inlantuite intr-o violenta tacere.
Picaturi de praf si ceata
Ce ne intra in plamanii goi
Facandu-i grei, tari si reci.
Un drog ce ne acapareaza pe toti
Si de care nu ne mai putem lasa.
Experiente daunatoare cenzurate
Ascunde de ochii lumii, indecent
Alternative blocate din cauza dezorganizarii
Scufundarii inutile in trafundul sufletelor
Fara a afla cauza ranilor.
Pa scena dura a societatii.

Ce vad ochii obositi

Ochii obositi ce urmaresc fiecare miscare
Prin geam afara
Ametiti de toata agitatia ce-i inconjoara
Pierduti intr-o mare de oameni.

Cu capul sprijinit de mana pusa
Cu cotul pe masa
Pe expresia fetei se citeste necunoscutul.
Da! Necunoscutul
Este gravat in privire.

Ce plictisitor, ce obositor.
Totul se invarte in acelas sens
Si niciodata nu se schimba
Filmul, sceneta in care jucam
Se ruleaza doar o data
Iar noi ne ascundem
Dupa masti de tinichea.
Sentimentele-nghetate.

Ochii obositi, la semafor,
Urmaresc secundele
Ca si cum si-ar urmarii
Propria viata, trecand
Secumda cu secunda.

Secundele verzi, ale vietii
Descresc rapid si se grabes ochii obositi
Sa ajunga pe partea cealalta.
Reuseste sa treaca, insa,
O incurcatura s-a provocat,
Zero nu a mai aparut,
Iar secundele au inceput
Sa descreasca din nou
Colorate in rosu.

Acum nu te mai grabesti sa treci
Nu ai voie, trebuie sa astepti.
O a doua viata, un nou inceput
La care nu ai acces
Nu acum, e prea devreme, mai tarziu.

Whisky

Dansand mainile lui alunecau pe coapsele ei.
Iar ea se pierdea intr-o galagie ametitoare.
Cu capul sprijinit pe umarul sau.
Parfumul masculin o ametea atat de tare.
Deodata, sarutari fac loc ametelii
Si ea continua sa se piarda.
Cu mana dreapta tine sticla cu alcool,
Iar cu mana stanga se tine de el
Parca temendu-se sa nu se piarda.
Nu stie ce sa faca ...
E un joc pe viata si pa moarte.
Din care nu mai poate sa iasa
E disperata sa scape din acea stransoare.
Se zbate cu forta, dar el o cuprinde cu forta.
Dupa o scurta lupta, ea renunta
Si amandoi continua sa se piarda
Pe acelas ritma, nebunesc de dans.

Ce-ar fi, daca ... ?

Ce-ar fi, daca as exista doar eu?
Doar eu cu sufletul meu.
Ce-ar fi, daca nimeni nu ar vrea,
Sa faca rau la toata lumea?

Ce-ar fi, daca ai fi si tu,
Si ai spune mereu ,,nu"?
Ce-ar fi, daca toti oamenii
N-ar vrea sa ajunga pe nimeni?

Ce-ar fi, daca tu m-ai intreba
Ce este cu viata mea?

Intrebari si raspunsuri

Intrebari fara raspuns
Raspuns neintrepatruns
Intrebari usoare
Rraspunsuri intarziate
Intrebari grele
Raspunsuri pierdute
Raspunsuri primite
Intrebari nespuse
Raspunsuri parasite
Intrebari pierdute
Taote se pierd
toate se gasesc
Cine te ajuta?
Intrebare si Raspunsul.

Demon

Spune-mi, ce făceai în acea baltă de sânge?
Sânge roşu purpuriu şi cald.

Aminteşte-mi ... eşti un demon,
Unul care se hrăneşte cu sânge.

Erai în mine şi mă foloseai
Pentru a-ţi ascunde firea hidoasă.

M-ai folosit pe post de gazdă
Ca să te confunzi cu noi, oameni.

Ai vânat pentru a-ţi potoli setea de sânge.
Acum sunt fugar din cauza ta, pentru că:

Trupul meu era pătat de sângele lor,
Mâinile mele eu ucis pentru tine,

Până când ... sufletul tău ... era în extaz
În sfârşit simţind energia sângelui cald.

De câte ori apărreai tu, eu dispaream
Iar tu preluai controlul asupra trupului meu.

Raţiunea loc nu-şi mai avea
Coştiinţa imediat dispărea.

Mă foloseai fără permisiunea mea
Şi îmi otrăveai trupul cu oboseala ta.

Duc o greutate pe umerii mei goi
Iar sufletul mi-e greu în Lumea de Apoi.

Călcând prin praf ducând povara-mi grea.
Te blestem pe tine, că exişti în sinea mea.

De tine nu mai pot scăpa
Eşti o parte din mine, din trupul meu.

Nu te pot învinge, dar te pot subjuga,
Nu pot suporta să mai ucid fără să ştiu.

Suflete nevinovate în propriul sânge scăldate
Şi renunţ acum la mine, la trupul meu

Aşa voi putea să te închid în el
Iar sufletu-mi să se piardă într-un gol etern.

Nu sunt

Eu nu sunt un sfânt
Şi nici erou
Eu sunt doar...
Poetul sufletului meu.

Eu sunt tot ce-i vechi
Şi tot ce-i nou
Eu sunt tot ce-a fost atunci
Şi tot ce va rămâne.

Eu sunt un lac nemărginit
Bătrân şi infinit,
Prin care eu mă văd
Şi unde se întrepătrund sentimentele tuturor.

Eu nu sunt o pasăre
Şi nu pot să zbor,
Eu nu sunt un burete
Cu care să şterg tot.

Eu nu sunt un înger
Cu aripi albe, tămăduitor.
Eu nu sunt un demon
Spân şi necruţător.

Eu sunt un gând
Ce mă împiedică să mă avânt.
Eu sunt o briză
Ce vribrează printre ramuri de copaci.

Nu sunt un zeu
Nu sunt nemuritor
Imi port aripile încleştate
Intr-o cruda realitate;
În care ştiu
Că nu sunt ceea
Ce vreau să fiu.

Cu aripi de înger

Cu aripi de înger
Veghez asupra ta
Asa că te rog
Nu mă uita.

Dulci amintiri mă trezesc
Amintiri mă trezesc.
La granita vieţii m-am trezit
Pe tine din nou te-am întâlnit.

Prima oară cand te-am întalnit
M-ai uimit şi te-am uimit,
Priviri dulci îmi ofereai
Plăcute clipele-mi facea.

Vorbele plăcute-mi adresai
Glumeţ erai şi îmi plăceai
Şi, cuminţi amândoi în noapte
Ne alinam în şoapte.

Cu aripi de înger, eu am venit
Cu aripi de înger, tu m-ai primit
Cu aripi de înger, eu am plecat
Cu aripi de înger, ramas bun ti-ai luat.

Cu aripi de înger, veghez aasupra ta
Aşa că te rog, nu ma uita.
Cu aripi de înger vei vedea
Vei fi mereu în inima mea.

Să stau lânga tine o veşnicie aş vrea
Să fii mereu aproape, de inima mea,
Dar aripile mă cheamă în văzduh să mă duc
Aşa că îţi urez un dulce rămas bun.