Salut!

Bine ai nimerit pe umila mea pagina electronica, unde imi astern de obicei gandurile. Sper sa iti placa ce vei citii aici si poate, de ce nu, sa te inspire si pe tine. Vizionare placuta!

Citat inspirativ: " Mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti niciodata! "

Etichete

luni, 15 noiembrie 2010

Spitalul de nebuni

Holuri in culori spirtoase, draperii bej oarecum inegrite de atmosfera inecata in nimic. Mirosul de mancare ma ingrozeste... e cantina medicala.
O femeie costumata cara pungi... organice, organe ascunse in pungi organice.
E criminala tacerea morbida... ma inrozeste... E pauza mare si totusi nimic. Toti sunt pierduti in saloane decretate, decedate persoane in saloane decretate.
Alerg spre o iesire, dar iesirea se termina la fumoar unde fumul impanzit ma impiedica sa vad iesirea din culoar. E cald dar, fiorii reci ma intepenesc. Scarile se alungesc, se inalta si coboara enorm de mult... eu unde ma tot duc?
Urc, ma opresc, urc si tot urc... Gasesc o alta scara; Cobor, nu ma mai opresc si tot cobor...
Inutil. Ma opresc in dreptul unui coridor si merg.
Pacienti asezati langa perete, pe jos, pe vine... vine Doctorul Negru, priveste pacientii pe vine, da verdictul si pleaca.
Toti sunt inumani, neatinsi de verdict. Au fetele picate in podea si capetele sus.
E o crima! Cum sa nu simti?
Distrusi, absenti spiritual... dispar.
Eu unde ma duc? Ei unde s- au dus?
Coridoare sterile, pastilate... acel insuportabil miros de mancare.
Pacienti morti sentimental, doctori negri, sumbri apar...
Verdictul meu este: " - Tu sa nu dispari! "
Pare spitalul de nebuni, dar nu. Nici morga nu- i... este escala mea in viata;
Spitalul psihic liceal... nu mor, nu dispar... ma transform in pura nebunie.
Exist!
Apar!