Salut!

Bine ai nimerit pe umila mea pagina electronica, unde imi astern de obicei gandurile. Sper sa iti placa ce vei citii aici si poate, de ce nu, sa te inspire si pe tine. Vizionare placuta!

Citat inspirativ: " Mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti niciodata! "

Etichete

sâmbătă, 8 mai 2010

Era frig, era moarte... era calm

Era calm, la fel ca- n totdeauna, dar departe de atingerile tuturor. Doar privirile il ajungeau in acel rece cavou.
Nu spunea nimic si asta era dureros, caci pe chipul sau era schitat un zambet linistit, dar monstruos...
Nu incerc a definii, deplina lui racire, nici zambetul ce il purta cu ochii inchisi si sange rece si inchegat in vene. Dar ma intreb de ce dupa atata timp nu il cunosc desii era ruda, era vecin.
Pana si ceilalti vorbeau de intamplari stupide, dar niciunul nu spunea de ce mi- a dat el mie. O ciocolata, atat si doar atat... dar multe altele la rand.
De ce in camera era o caldura de necuprins, iar el rece intr- un dreptunghi prins?
De ce inauntu era o liniste de nepetruns, iar afara rasete haotice resunau dupa apus?
El doarmea, mai respira si, mai deschidea ochii din cand in cand, eu il vedeam imi zambea mai cald, mai calm, dar voi meschini, nu il lasati sa- si duca odihna pe trepte linistite intre rude ranite, intr- un rece cavou.
" - Taceti, vreau sa dorm! "
Era frig, dar lui ii era cald, costumul ala il tinea drept.
Era moarte, toti plangeau si sufereau, dar el... era calm.
" - Sa se odihnesca in pace! "

Nu vom uita de tine, nu voi uita de ciocolata ta! I.M.

luni, 3 mai 2010

Ceea ce vreau sa spun!

Sunt sigura ca vrei sa aflii ce vreau sa spun, dar la fel de sigura ca nu o sa- ti spun, nu prea curand...
Ideea e ca stii ce vreau sa- ti spun, dar numai ca nu pot sa- ti spun acum.
Nu cred ca ma intelegi, nici eu nu ma mai inteleg. Ma cert zilnic cu mine sau, ca sa nu exagerez, aproape zilnic... mai iau si o pauza din cand in cand si nu mai vorbesc cu mine. Chiar nu ma mai bag deloc in seama si, la un moment dat, ma trezesc ca merg imbracata in pijamale in drum spre scoala.
Stiu, stiu... nu e chiar atat de grav, poate tie ti s- a intamplat si mai rau, dar chestia jenanta era ca am uitat sa- mi las cutia de lapte acasa si mergeam cu degetul in gura si daca nici asta nu e prea grav, tin sa te anunt ca aveam in picioare papuceii de la Craciunul trecut... aia cu material pufos si capete de vacutze...
De atunci mi- am propus sa nu ma mai ignor, nici daca m- as supara foarte tare pe mine.
Am pierdut ideea si asta numai din cauza mea, dar mi- am propus sa nu ma mai ignor chiar daca ma supar asa ca nu ma ignor.
Si fiindca am pierdut ideea... DIN CAUZA MEA... iti spun ce aveam de zis: - Te iubesc!

CINE MA IUBESTE, COMENT DARUIESTE! :)):))=))=))