Lucid in translucid

Batea vantul dinaintea ta, iar praful era ridicat in zari... totusi tu vedeai destul de bine, locul pentru pasii tai.
Eu m- am transformat in ceva asemanator nisipului si a ruginei doar pentru a fi purtata de vant pe urmele tale. Nu mi- am dat seama ca e inutil, caci tu nu te uiti la praf, nu te uiti la mine, ci dincolo de el, dincolo de mine, la destinatie. Acum sufar in tacere printre particule infinite si fine.
Infinite? Bine, bine... dar eu ce caut aici... am venit cu un scop precis si scopul meu s- a sfarsit chiar in momentul in care a inceput... Fine, particule, macar atat... sa- mi simt si eu durerea alinata de tacerea fina, inutil.
As vrea acum doar sa pasesc pe pasii tai ce au lasat in urma amprente aproape invizibile... eu sunt de vina, eu si miile de particule, caci ti- am astupat pana si urmele. Ce sa mai fac, ce sa mai caut? Sa- mi caut firea cea de demult, cea plina de raceala si, poate asa te uit...
Luciditatea mea e ingropata in eternul translucid.

Demonul avea un inger

E devreme si totusi cam tarziu... ochii imi sunt plini de panze, numai paianjeni nu mai sunt. Am sorbit totul din ei iar ce nu- mi era de folos am aruncat...
Cine stie unde au picat acele marunte resturi ce compuneau o creatura veninoasa.
Acum eu am devenit veninoasa, iar veninul fierbe- n mine... vreau mai mult sa vad, sa aud... nu pot dormi, ochii mi s- au blocat deschisi.
Noaptea e imposibil sa dorm... trebuie sa astept lumina zilei sa ma orbeasca, sa pot inchide ochii ce ma dor.
M- a transformat si pe mine in ceea ce negam a putea fi.
Te vad in coltul tau ascunsa. Ti- e frica de mine, de ce ai putea devenii!
Musc! Dar nu- ti face griji, durerea va disparea curand si curand vei fi ca mine...
Mi- e sete si as bea orice... dar tot ce beau nu- i bun caci nu pot bea decat aroma vietii.
E Luna, cea care ma farmeca si nu- ti pot uita prvirea... caci te- am transformat in ceea ce sunt eu si nu mi- ai luat iubirea.
Nevrednica de purul tau amor si prea saraca iubirea ce ti- o port... nu inteleg cum un inger viu apartine unui demon mort.

2:06

Atitudine, altitudine si alcool

Eram coline, pline cu trandafiri... raze enorme ne erau daruite.

Tu calcai pe urmele iubirii, iar eu pe urme ta,

Atitudinea era anorexica si plina de ganduri despre sine.



Eram poale de munte, frisoane adecvate ne atingeau simturile.

Iar racoarea ne patrundea in sange cu un tremur usor...

Era rasuflarea ta ce ma bloca in altitudinea ametitoare.



Alcoolul nu- si mai avea locul... doar sentimentele.

Imi era teama sa ma exprim in fata vantului ce ma placea...

In parul tau plin de anotimpuri nu ma mai gaseam.



Redactare inceputa in cabana din muntii Baisoara, continuata in drum spre Iasi si finalizata in casa mea de suflet! :D Enjoy :P

E vorba de nimic adevarat...

M- am inscris intr- un concurs ce avea sa aiba loc intr- un cerc vicios.

Eram sigura de reusita mea si credeam ca nimic nu va schimba asta. Am dat cortina la o parte ca lumea sa stie ca imi fac aparitia... e totusi marea mea intrare. Prima si ultima...

Cautam sa- mi vad oponentii, in schimb nu- mi vadeam decat aliatii. Erau acolo, cu mine, pentru mine.
Patetic! Era desigur doar imaginatia mea... cine a mai pomenit de aliati in vreme de razboi si cine a mai pomenit drum fara de mine gata sa explodeze?

Era un cerc plin de spini trandafirii iar mirosul de zambile ne mintea... Ne incredeam in ceea ce parea a fi frumos si adevarat, dar ne- a afectat precum eclipsa orbitoare...
Am inchis ochii si mi- am continuat competitia, increderea mea palea si totusi nu puteam pleca din cercul acela strans... Mi- era un drum continuu si repetat.

Trista- i victoria cand nimic nu- i adevarat!

Petale de ciresi

Pe aleea veche, petalele de ciresi au format un pod... pod pe care doar vantul incapatanat il muta de pe o parte pe alta, rascolind inabusitor trecutul.
Fiecare petala, fiecare cuvant uitat si pierdut in zbor era reamintit... fiecare imagine uitata era dezvaluita de fiecare petala furata de briza calma.
De dupa trestii sare gandul. Aduce cu el remuscari in incercarea de a distruge acele alegeri ce nu trebuiau fi facute, acele cuvinte ce nu trebuiau spuse.
Incercarea fara de reusita de a sterge acele amintiri care dor, acele imagini care ucid sau acele sunete care chinuie pe veci sufletul...
Ma dor, te dor, dar totusi ne e bine impreuna... vremea ce a trecut avea un scop comun necunoscut, era ca o conspiratie totala, atat de amestecata precum valurile
marii in plina furtuna. Precum furtuna desertului, cand mii de fire de nisip se amesteca si se comfunda cu cerul infinit.
Cineva zicea ca minunile exista, pana acum nu am crezut, dar iata ca viata te surprinde si te prinde din trecut, cum te prinde pescadronul.
Cand gandul a prins aripi,ciresi au inflorit, dar aripile sau frant si petalele roze- rosiatice au cazut, creind un pod de inimaginabile rezolvari la
problemele legate de trecut, prezent si viitor...
Vantul si- a facut treaba, a rascolit tot si, din tot a rezultat un calm uimitor.
E bine, nu ma simt nici ca la inceput, nici ca la sfarsit ci doar simt ceea ce simt pentru propriul gand, decor.
Valuri, trestii, petale... ganduri, imagini, vorbe ce acum fac minuni.
Un decor minimalizat creat pentru a rezolva ceva de nerezolvat.

Era frig, era moarte... era calm

Era calm, la fel ca- n totdeauna, dar departe de atingerile tuturor. Doar privirile il ajungeau in acel rece cavou.
Nu spunea nimic si asta era dureros, caci pe chipul sau era schitat un zambet linistit, dar monstruos...
Nu incerc a definii, deplina lui racire, nici zambetul ce il purta cu ochii inchisi si sange rece si inchegat in vene. Dar ma intreb de ce dupa atata timp nu il cunosc desii era ruda, era vecin.
Pana si ceilalti vorbeau de intamplari stupide, dar niciunul nu spunea de ce mi- a dat el mie. O ciocolata, atat si doar atat... dar multe altele la rand.
De ce in camera era o caldura de necuprins, iar el rece intr- un dreptunghi prins?
De ce inauntu era o liniste de nepetruns, iar afara rasete haotice resunau dupa apus?
El doarmea, mai respira si, mai deschidea ochii din cand in cand, eu il vedeam imi zambea mai cald, mai calm, dar voi meschini, nu il lasati sa- si duca odihna pe trepte linistite intre rude ranite, intr- un rece cavou.
" - Taceti, vreau sa dorm! "
Era frig, dar lui ii era cald, costumul ala il tinea drept.
Era moarte, toti plangeau si sufereau, dar el... era calm.
" - Sa se odihnesca in pace! "

Nu vom uita de tine, nu voi uita de ciocolata ta! I.M.

Ceea ce vreau sa spun!

Sunt sigura ca vrei sa aflii ce vreau sa spun, dar la fel de sigura ca nu o sa- ti spun, nu prea curand...
Ideea e ca stii ce vreau sa- ti spun, dar numai ca nu pot sa- ti spun acum.
Nu cred ca ma intelegi, nici eu nu ma mai inteleg. Ma cert zilnic cu mine sau, ca sa nu exagerez, aproape zilnic... mai iau si o pauza din cand in cand si nu mai vorbesc cu mine. Chiar nu ma mai bag deloc in seama si, la un moment dat, ma trezesc ca merg imbracata in pijamale in drum spre scoala.
Stiu, stiu... nu e chiar atat de grav, poate tie ti s- a intamplat si mai rau, dar chestia jenanta era ca am uitat sa- mi las cutia de lapte acasa si mergeam cu degetul in gura si daca nici asta nu e prea grav, tin sa te anunt ca aveam in picioare papuceii de la Craciunul trecut... aia cu material pufos si capete de vacutze...
De atunci mi- am propus sa nu ma mai ignor, nici daca m- as supara foarte tare pe mine.
Am pierdut ideea si asta numai din cauza mea, dar mi- am propus sa nu ma mai ignor chiar daca ma supar asa ca nu ma ignor.
Si fiindca am pierdut ideea... DIN CAUZA MEA... iti spun ce aveam de zis: - Te iubesc!

CINE MA IUBESTE, COMENT DARUIESTE! :)):))=))=))