E devreme si totusi cam tarziu... ochii imi sunt plini de panze, numai paianjeni nu mai sunt. Am sorbit totul din ei iar ce nu- mi era de folos am aruncat...
Cine stie unde au picat acele marunte resturi ce compuneau o creatura veninoasa.
Acum eu am devenit veninoasa, iar veninul fierbe- n mine... vreau mai mult sa vad, sa aud... nu pot dormi, ochii mi s- au blocat deschisi.
Noaptea e imposibil sa dorm... trebuie sa astept lumina zilei sa ma orbeasca, sa pot inchide ochii ce ma dor.
M- a transformat si pe mine in ceea ce negam a putea fi.
Te vad in coltul tau ascunsa. Ti- e frica de mine, de ce ai putea devenii!
Musc! Dar nu- ti face griji, durerea va disparea curand si curand vei fi ca mine...
Mi- e sete si as bea orice... dar tot ce beau nu- i bun caci nu pot bea decat aroma vietii.
E Luna, cea care ma farmeca si nu- ti pot uita prvirea... caci te- am transformat in ceea ce sunt eu si nu mi- ai luat iubirea.
Nevrednica de purul tau amor si prea saraca iubirea ce ti- o port... nu inteleg cum un inger viu apartine unui demon mort.
2:06
eh:*privirea nu o sa poti uita niciodata..privirea va ramane acolo undeva....
RăspundețiȘtergerenu trebuie sa intelegi,nu ai ce sa intelegi..pur si simplu ii apartine..
RăspundețiȘtergere