Cine sunt eu?

o lacrima si o parte dintr- un zambet;
Am fost scapata printre voi.
Un fir de nisip intr- un desert imens, o picatura din Mare. O molecula din aer, un fir de pamant, o bucata din Soare... o pata de intuneric. O stea, o parte din cer... fiecare persoana care ma inconjoara.

Sunt o hartie cu patru margini botite, indoita in mii de bucati, desfacuta, rasucita pe toate partile, apoi inchisa.
Ai citit ce scrie pe mine?
Deschide- ma iar! Acum scrie ceva nou... Am fost purtata de vant prin desertul imens, iar Soarele mi- a dat noi cunostinte, Marea le- a luat pe cele vechi, dar nu le- a uitat.
Intunericul propiu a vrut sa ma inghita, dar propiam stralucire stalara m- a salvat.
Sunt totul printre tot si nu pot, nu vreau a ma desface...
Sunt o carte plina de notiuni si povesti interesante, poeme, imagini, note muzicale.
Sunt eu misterul printre voi, sunt eu in voi misterul.

DICTIONAR

Lacrima- tristete
Zambet- fericire
Desert- lumea ( noi)
Mare- memorie
Aer- legatura dintre noi
Pamant- trup
Soare- imaginatie
Intuneric- nesiguranta
Stea- speranta
Cer- inteligenta
Vant- viata
Hartie- existenta

doar

Plecai;
Veneam...

Au ramas doar-
- urmele pasilor nostrii
ce s- au intalnit
pe un nor.

Pluteam.

Ramai Tu

S- a abtinut pasul angelic.
Clapa a atins o coarda;

de ce?
Te arunci latenta-
- in cosmosul meu.

Opreste sunetul mut.
Rupe clapa poetica;

de ce?
Timpanele nu mai-
- leaga inca un Eu.

Artizanate

Eu voi sta mai in spate azi;
Tu, tu vei fi in prim- plan, esti la promotie.
De ce? De ce vrei sa ma pun in fata?
M- am obisnuit cu privirile safirate pline de dorinta care pleaca triste.
Azi nu, nu vreau sa fiu cumparata.

Lucid in translucid

Batea vantul dinaintea ta, iar praful era ridicat in zari... totusi tu vedeai destul de bine, locul pentru pasii tai.
Eu m- am transformat in ceva asemanator nisipului si a ruginei doar pentru a fi purtata de vant pe urmele tale. Nu mi- am dat seama ca e inutil, caci tu nu te uiti la praf, nu te uiti la mine, ci dincolo de el, dincolo de mine, la destinatie. Acum sufar in tacere printre particule infinite si fine.
Infinite? Bine, bine... dar eu ce caut aici... am venit cu un scop precis si scopul meu s- a sfarsit chiar in momentul in care a inceput... Fine, particule, macar atat... sa- mi simt si eu durerea alinata de tacerea fina, inutil.
As vrea acum doar sa pasesc pe pasii tai ce au lasat in urma amprente aproape invizibile... eu sunt de vina, eu si miile de particule, caci ti- am astupat pana si urmele. Ce sa mai fac, ce sa mai caut? Sa- mi caut firea cea de demult, cea plina de raceala si, poate asa te uit...
Luciditatea mea e ingropata in eternul translucid.

Demonul avea un inger

E devreme si totusi cam tarziu... ochii imi sunt plini de panze, numai paianjeni nu mai sunt. Am sorbit totul din ei iar ce nu- mi era de folos am aruncat...
Cine stie unde au picat acele marunte resturi ce compuneau o creatura veninoasa.
Acum eu am devenit veninoasa, iar veninul fierbe- n mine... vreau mai mult sa vad, sa aud... nu pot dormi, ochii mi s- au blocat deschisi.
Noaptea e imposibil sa dorm... trebuie sa astept lumina zilei sa ma orbeasca, sa pot inchide ochii ce ma dor.
M- a transformat si pe mine in ceea ce negam a putea fi.
Te vad in coltul tau ascunsa. Ti- e frica de mine, de ce ai putea devenii!
Musc! Dar nu- ti face griji, durerea va disparea curand si curand vei fi ca mine...
Mi- e sete si as bea orice... dar tot ce beau nu- i bun caci nu pot bea decat aroma vietii.
E Luna, cea care ma farmeca si nu- ti pot uita prvirea... caci te- am transformat in ceea ce sunt eu si nu mi- ai luat iubirea.
Nevrednica de purul tau amor si prea saraca iubirea ce ti- o port... nu inteleg cum un inger viu apartine unui demon mort.

2:06

Atitudine, altitudine si alcool

Eram coline, pline cu trandafiri... raze enorme ne erau daruite.

Tu calcai pe urmele iubirii, iar eu pe urme ta,

Atitudinea era anorexica si plina de ganduri despre sine.



Eram poale de munte, frisoane adecvate ne atingeau simturile.

Iar racoarea ne patrundea in sange cu un tremur usor...

Era rasuflarea ta ce ma bloca in altitudinea ametitoare.



Alcoolul nu- si mai avea locul... doar sentimentele.

Imi era teama sa ma exprim in fata vantului ce ma placea...

In parul tau plin de anotimpuri nu ma mai gaseam.



Redactare inceputa in cabana din muntii Baisoara, continuata in drum spre Iasi si finalizata in casa mea de suflet! :D Enjoy :P