Aseara mi- ai spus ceva foarte frumos, si am vrut sa cred acel lucru, dar nu aveai posibilitatea sa- mi arati.
Te- ai suparat din cauza pietrei care s- a bagat in ceea ce noi aveam, ai crezut ceea ce ti- a zis si te- ai suparat pe mine. Mi- ai cerut sa uit de tine, dar nu ti- am indeplinit dorinta; ti- am cerut sa- mi explici " de ce? " .
Mi- ai spus;
" - Ti- am zis ca nu ai motiv sa te superi! " si mai inteles...
M- am suparat, chiar m- am intristat... am crezut ca totul se terminase. Numai din cauza acelei pietre cenusii ce ne- a stat in cale... Totusi, in final ai salvat situatia. Mi- ai spus ceva foarte frumos: " - Tare as vrea sa- i vad figura daca te- ar vedea in bratele mele. Asa ai afla si tu daca te- ai simtii mai in siguranta cu mine, aproape de inima mea!
Tare as vrea sa- i vad reactia, si tare mi- as dorii sa te pot strange in brate, dar nu pot, esti prea departe... ! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu