Ceva ce nu stiu...

Melancolie, amintiri, rasete, drumuri pe frig, discutii aprinse; totul s- a schimbat.
Acum doarindiferenta si dispret. Dar " de ce? " , " de cand? " , poate ar trebui sa intreb... sau nu?
Sau poate ca ar trebui pana la urma sa- mi omor stupida mandrie care nu face nici doi bani pentru mine.
Dar ce sa fac cu increderea pe care am pierdut- o candva, undeva?
Nu mai pot spera la un viitor mai bun, mai fara pata. Nu mai pot iubii sincer si fara teama... nu mai pot fi eu...
Ma pierd in propriul eu fera Eu- l inerior.
Ma tem chiar si de gandurile mele. Traiesc intr- o nesiguranta continua...
Prietenii asteapte ceva de la mine, rudele, profesorii, la fel. Dar oare ce?
Si ea, ea oare ce asteapte de la mine?
Nu stiu cum sa ma port sau cum sa ma comport...
Oare chiar e legat de adolescenta sau este legat doar de mine?
Ce ar trebui sa fac?
Nu pot merge mai departe, ma tem ca la primul pas voi cadea intr- o capcana din care nu voi mai putea iesi. Voi fi singura, speriata, asa ca acum... ma voi pierde mai rau de cat sunt pierduta...
realitatea distruge vise si la distrus si pe al meu; - Vreau aripi sa zbor! un vis maret si imposibil pentru un om imposibil.
Totusi tind sa cred ca cineva mi le- a taiat si le vreau inapoi...
Nu, nu sunt nebuna, doar putin confuza.