Demon

Spune-mi, ce făceai în acea baltă de sânge?
Sânge roşu purpuriu şi cald.

Aminteşte-mi ... eşti un demon,
Unul care se hrăneşte cu sânge.

Erai în mine şi mă foloseai
Pentru a-ţi ascunde firea hidoasă.

M-ai folosit pe post de gazdă
Ca să te confunzi cu noi, oameni.

Ai vânat pentru a-ţi potoli setea de sânge.
Acum sunt fugar din cauza ta, pentru că:

Trupul meu era pătat de sângele lor,
Mâinile mele eu ucis pentru tine,

Până când ... sufletul tău ... era în extaz
În sfârşit simţind energia sângelui cald.

De câte ori apărreai tu, eu dispaream
Iar tu preluai controlul asupra trupului meu.

Raţiunea loc nu-şi mai avea
Coştiinţa imediat dispărea.

Mă foloseai fără permisiunea mea
Şi îmi otrăveai trupul cu oboseala ta.

Duc o greutate pe umerii mei goi
Iar sufletul mi-e greu în Lumea de Apoi.

Călcând prin praf ducând povara-mi grea.
Te blestem pe tine, că exişti în sinea mea.

De tine nu mai pot scăpa
Eşti o parte din mine, din trupul meu.

Nu te pot învinge, dar te pot subjuga,
Nu pot suporta să mai ucid fără să ştiu.

Suflete nevinovate în propriul sânge scăldate
Şi renunţ acum la mine, la trupul meu

Aşa voi putea să te închid în el
Iar sufletu-mi să se piardă într-un gol etern.