Ce vad ochii obositi

Ochii obositi ce urmaresc fiecare miscare
Prin geam afara
Ametiti de toata agitatia ce-i inconjoara
Pierduti intr-o mare de oameni.

Cu capul sprijinit de mana pusa
Cu cotul pe masa
Pe expresia fetei se citeste necunoscutul.
Da! Necunoscutul
Este gravat in privire.

Ce plictisitor, ce obositor.
Totul se invarte in acelas sens
Si niciodata nu se schimba
Filmul, sceneta in care jucam
Se ruleaza doar o data
Iar noi ne ascundem
Dupa masti de tinichea.
Sentimentele-nghetate.

Ochii obositi, la semafor,
Urmaresc secundele
Ca si cum si-ar urmarii
Propria viata, trecand
Secumda cu secunda.

Secundele verzi, ale vietii
Descresc rapid si se grabes ochii obositi
Sa ajunga pe partea cealalta.
Reuseste sa treaca, insa,
O incurcatura s-a provocat,
Zero nu a mai aparut,
Iar secundele au inceput
Sa descreasca din nou
Colorate in rosu.

Acum nu te mai grabesti sa treci
Nu ai voie, trebuie sa astepti.
O a doua viata, un nou inceput
La care nu ai acces
Nu acum, e prea devreme, mai tarziu.