Mori, dar mai stai...

Sabiile sau ciocnit si sunetul a rasunat peste lumea intreaga
Razboiul a inceput si otrava sa raspandit pe intregul pamant
Lumina a incetat sa mai bata si norii au acoperit intreg cerul
O mantie de foc acopera pamantul s- il sufoca in aer fierbinte
Orava ineaca apa repede si o seaca, o transforma intr- o groapa
Aerul devine inexistent, culoarea ochilor se sterge... ramane doar cenusa,
Cenusa oarba si durere insuportabila.
Privirea pierduta a animalului ce sta drept in fata mortii.
Ar vrea sa plece de acasa, sa fuga de stapan, ca stapanul sa nu vada,
Dar nu poate, e legat de- o sfoara ce- l tine langa cusca, langa stapan.
Stapanul nu vrea sa- i dea drumul, vrea saa ramana in lant.
Acolo sa moara, acolo sa putrezeasca...
Si nu din rautate, ci ca sa vada cine i- a dat otrava ca aliatul ramane
Ramane pana la moarte si dupa, pentru a- si proteja stapanul
Loialitate, razbunare, durere, ochi stersi de durere si... moarte...


< Scrisa pentru catelusa mea lupoaica Roxy, pe care un om fara suflet a otravit- o! >