Rain Palace ( Kuu - empty)

There was Kuu, an empty shell which taught her life is just a vessel that needs to be filled with something. She always felt lonely and useless but once she realised something.
Her wiew in life is just like a raging rain when she follows it through the protection of its window.
Is its own couldness or its warmness that makes her feel fear or joy. Drops that touches her skin gives hate or love. The first drops that are blown by the wind on the surface of the window is something compared with the confusion she allways feelt, every day or minute. But when the water fills all the dry spots on that glass it all become clear, as clear as a calmly sea or a bottom of a lake. Firts a hard to describe sight then a peacefull cristal clear.
A rain could make her cry or smile, shouting or singing. It uncovers her weaknesses, her strengths. It connects her with the rest of the living creatures through its fall and makes her feel what others feel. It creates a palat, a wet palat. A big conection reciving all those feelings released by hearts making all those one big flood beeing able to fill Kuu, an empty shell.
Rain can be calm and clear the path on wick Kuu is walking. This is what she belives.
Water drops can revive all things that are dead, but if you don't respect that, you may aswell lose ypurself into a deep could nothing.
Altho Kuu's expectance is not for you to see what she sees, she truly belives that those tears named rain drops have a lot more to say than just a leak.
Is its power to clear our sight that makes it strong and that power to build a chain in order to connect all living creatures leaves the feeling of a royalty wich overwhelms Kuu and makes her humble and grateful for filling her emptiness.
-Grateful for feeling alive-

Spitalul de nebuni

Holuri in culori spirtoase, draperii bej oarecum inegrite de atmosfera inecata in nimic. Mirosul de mancare ma ingrozeste... e cantina medicala.
O femeie costumata cara pungi... organice, organe ascunse in pungi organice.
E criminala tacerea morbida... ma inrozeste... E pauza mare si totusi nimic. Toti sunt pierduti in saloane decretate, decedate persoane in saloane decretate.
Alerg spre o iesire, dar iesirea se termina la fumoar unde fumul impanzit ma impiedica sa vad iesirea din culoar. E cald dar, fiorii reci ma intepenesc. Scarile se alungesc, se inalta si coboara enorm de mult... eu unde ma tot duc?
Urc, ma opresc, urc si tot urc... Gasesc o alta scara; Cobor, nu ma mai opresc si tot cobor...
Inutil. Ma opresc in dreptul unui coridor si merg.
Pacienti asezati langa perete, pe jos, pe vine... vine Doctorul Negru, priveste pacientii pe vine, da verdictul si pleaca.
Toti sunt inumani, neatinsi de verdict. Au fetele picate in podea si capetele sus.
E o crima! Cum sa nu simti?
Distrusi, absenti spiritual... dispar.
Eu unde ma duc? Ei unde s- au dus?
Coridoare sterile, pastilate... acel insuportabil miros de mancare.
Pacienti morti sentimental, doctori negri, sumbri apar...
Verdictul meu este: " - Tu sa nu dispari! "
Pare spitalul de nebuni, dar nu. Nici morga nu- i... este escala mea in viata;
Spitalul psihic liceal... nu mor, nu dispar... ma transform in pura nebunie.
Exist!
Apar!

Tu esti surda, oarba?

Privesc un dans al frunzelor
In pasi de poezie.
Vantul, picaturi de ploaie
Fredonand o melodie.
Cerul negru, el opreste-
Publicul stelar sa vada:
Spectacolul de circ,
Opera maghiara.

Is crengile, contraste fumurii;
- Dirijeaza...

In inaltimi canta ploaia
Si frunzele danseaza.
Tu esti surda, oarba?

Cine sunt eu?

o lacrima si o parte dintr- un zambet;
Am fost scapata printre voi.
Un fir de nisip intr- un desert imens, o picatura din Mare. O molecula din aer, un fir de pamant, o bucata din Soare... o pata de intuneric. O stea, o parte din cer... fiecare persoana care ma inconjoara.

Sunt o hartie cu patru margini botite, indoita in mii de bucati, desfacuta, rasucita pe toate partile, apoi inchisa.
Ai citit ce scrie pe mine?
Deschide- ma iar! Acum scrie ceva nou... Am fost purtata de vant prin desertul imens, iar Soarele mi- a dat noi cunostinte, Marea le- a luat pe cele vechi, dar nu le- a uitat.
Intunericul propiu a vrut sa ma inghita, dar propiam stralucire stalara m- a salvat.
Sunt totul printre tot si nu pot, nu vreau a ma desface...
Sunt o carte plina de notiuni si povesti interesante, poeme, imagini, note muzicale.
Sunt eu misterul printre voi, sunt eu in voi misterul.

DICTIONAR

Lacrima- tristete
Zambet- fericire
Desert- lumea ( noi)
Mare- memorie
Aer- legatura dintre noi
Pamant- trup
Soare- imaginatie
Intuneric- nesiguranta
Stea- speranta
Cer- inteligenta
Vant- viata
Hartie- existenta

doar

Plecai;
Veneam...

Au ramas doar-
- urmele pasilor nostrii
ce s- au intalnit
pe un nor.

Pluteam.

Ramai Tu

S- a abtinut pasul angelic.
Clapa a atins o coarda;

de ce?
Te arunci latenta-
- in cosmosul meu.

Opreste sunetul mut.
Rupe clapa poetica;

de ce?
Timpanele nu mai-
- leaga inca un Eu.

Artizanate

Eu voi sta mai in spate azi;
Tu, tu vei fi in prim- plan, esti la promotie.
De ce? De ce vrei sa ma pun in fata?
M- am obisnuit cu privirile safirate pline de dorinta care pleaca triste.
Azi nu, nu vreau sa fiu cumparata.